Despre mine
Un parcurs hrănit de mai multe lumi
Am crescut înconjurat de persoane a căror profesie era să aibă grijă de ceilalți. Mama, sora și bunica mea sunt medici. Tatăl meu a condus misiuni umanitare. Acompaniamentul, ascultarea, prezența lângă cei care trec prin ceva dificil, era o evidență familială. O apă în care m-am scăldat din copilărie, fără să mă gândesc la asta.
Propriul meu drum a luat un alt ocol. Am petrecut câțiva ani în lumea corporatistă. Comerț internațional, negocieri, crearea unui proiect în Peru, unde am locuit câțiva ani. Posturi în Franța și în America Latină, culturi de traversat și experiențe variate de parcurs. Am învățat să ascult oamenii, să mă adaptez rapid, să percep ce se joacă dincolo de cuvinte.
Dar în tot acel timp, o altă curiozitate trăgea în paralel. Cea de a înțelege cum funcționăm pe interior. De ce repetăm aceleași tipare. De ce anumite lucruri rezistă voinței. De ce știm perfect ce ar trebui să facem, și facem contrariul.
Este acea curiozitate care m-a condus, pe un alt drum, spre ce văzusem mereu în jur: a acompania.
Drumul spre hipnoză
Nu a fost o lovitură de trăsnet. Mai degrabă o serie de conștientizări. Mai întâi un interes pentru psihologie în sens larg, mecanismele gândirii, prejudecățile, ceea ce credem că știm despre noi înșine și care se dovedește a fi o poveste pe care ne-o spunem de multă vreme.
Apoi auto-hipnoza, ca o experimentare personală. Voiam să văd eu însumi cum se simte pe interior, nu doar să citesc teoria. Și ce am descoperit m-a surprins: nici magie, nici pierdere de control. Doar un spațiu unde lucrurile se mișcă altfel. Unde ce părea fix începe să se pună din nou în mișcare.
Am vrut să înțeleg de ce. Și mai ales, să învăț să acompaniez alte persoane în acel spațiu.
M-am format la ARCHE, cea mai importantă școală de hipnoză ericksoniană din Europa, cu o formare centrată pe practică și pe relația cu persoana din față.
Ce fac în ședință
Persoanele care vin să mă vadă nu le consider pacienți sau bolnavi. Le consider exploratori. Exploratori ai lumii lor interioare.
Postura mea este cea a unui expert în pedagogia schimbării. Cu alte cuvinte, îi învăț pe oameni cum este posibil să se schimbe. Nu vindec. Ajut persoanele pe care le acompaniez să fie mai independente, mai libere, și să se iubească pe sine.
Concret, nu dau sfaturi pentru a se îmbunătăți. Ajut persoanele care vin să mă vadă să-și găsească propriile răspunsuri, antrenându-le să comunice mai bine cu ele însele.
În ședință, există o parte de joc. Improvizație, creativitate, uneori umor. Nu pentru că subiectul nu este serios, ci pentru că adesea atunci când încetăm să ne strângem dinții se întâmplă ceva.
Ce cred
Cred că poveștile pe care ni le spunem despre noi înșine, « sunt aşa », « nu voi reuși niciodată », « este prea târziu », nu sunt adevăruri. Sunt narațiuni. Și narațiunile se rescriu.
Cred că schimbarea nu este liniară. Că avansează în spirală. Că a reveni la un tipar vechi nu este un eșec, ci adesea semnalul că ceva mai profund se deplasează.